În literatura de specialitate s-a discutat și scris mult despre „grooming”, acel proces psihologic prin care agresorul se apropie treptat de victima minoră cu scopul final de a o agresa sexual. Ca urmare a accesului copiilor din ce în ce mai mare la mediul online, în ultimii ani, groomingul în mediul virtual a devenit una dintre cele mai frecvente și insidioase forme de risc pentru copii și adolescenți. Pentru mulți adulți, lumea digitală poate părea abstractă sau dificil de controlat, însă pentru copii ea reprezintă un spațiu natural de socializare, explorare și exprimare. În acest spațiu, agresorii sexuali au găsit un mediu în care pot avea în mod neîngrădit și ascuns acces la minori cu scopul de a-i agresa. 

Ce este groomingul online? 

     Groomingul online este procesul desfășurat în mediul virtual prin care un adult câștigă treptat încrederea unui copil sau adolescent, cu scopul de a-l manipula emoțional și de a-l exploata — fie sexual, fie în alte moduri (control, obținere de imagini, constrângere). Este un proces lent, etapizat, adesea invizibil pentru adulți, prin care agresorul crează o relație intimă, de încredere și secretă cu minorul, cu scopul final de a-l agresa. 

Cum se produce grooming – ul în mediul online? 

     Ca și în cazul grooming – ului în mediul fizic, asistăm la parcurgerea mai multor etape din partea agresorului. Etapele parcurse sunt conștient stabilite de agresor, având o motivație clar stabilită și un mod de operare etapizat: 

Identificarea și abordarea copilului 

     În prezent, copiii de la vârste foarte mici au acces neîngrădit la mediul online, aceștia fie se joacă jocuri video alături de alți participanți, fie au conturi pe platforme sociale (spre exemplu: Instagram, Tiktok), fie au acces la diverse aplicații de chat (spre exemplu: Discord, Snapchat). Adesea, platformele și grupurile de chat la care copiii au acces, nu sunt cunoscute de către părinți, care nu reușesc să „țină pasul” cu tehnologia. Prin urmare aceștia din urmă nu dețin cunoștințele și modalitățile necesare de supraveghere a copiilor în mediul online.  

     În acest context, agresorii sexuali intră în contact cu copiii, printr-un simplu mesaj trimis sau o cerere de prietenie. Cel mai adesea abordarea inițială a copilului din partea agresorului este prietenoasă, neutră și se prezintă adesea ca un adolescent sau ca o persoană cu interese similare. În mediul online, copiii și adolescenții își satisfac nevoile de validare și socializare. Acceptarea unui mesaj sau a unei cererei de prietenie vine în continuare acestor nevoi de validare – socializare.  

Construirea relației de încredere cu copilul 

     Această fază este „inima” groomingului. Agresorul inițiază discuții cu minorul pe teme familiare acestuia, în funcție de vârsta și interesele copilului. Astfel îi poate adresa copilului întrebări despre familie, școală, prieteni etc. În felul acesta află informații personale despre copil (sub masca interesului autentic) și crează falsa impresie de intimitate și prietenie secretă. Copiii ajung să dezvăluie informații despre situația lor familală, ceea ce îi îngrijorează, sperie, ce speranțe sau visuri au, iar agresorul îi ascultă, îi validează, le adresează întrebări și crează falsa impresie a unei prietenii autentice. 

Normalizarea limitelor și introducerea unor teme intime 

     Odată ce relația de prietenie și intimitate cu copilul a fost creată, agresorul începe treptat să testeze reacțiile copilului prin: glume cu tentă sexuală, discuții despre relații intime, întrebări intime. Deși copilul poate sesiza că este ceva în neregulă cu tipul de discuții purtate cu agresorul, falsa impresie de relație de prietenie creată cu acesta, îl face să devină confuz sau să își reprime impresia că ar fi ceva în neregulă cu tipul de discuții purtate. Discuțiile de acest tip sunt purtate de agresor un anumit timp cu copilul, suficient cât acesta din urmă să se obișnuiască cu ele și să i se diminueze impresia că sunt neadecvate sau nepotrivite. 

Solicitarea de materiale intime sau întâlniri 

    Odată construită relația de încredere cu copilul și obișnuirea acestuia cu discuții pe teme sexuale, agresorul poate trece la următoarea etapă: poate solicita copilului să îi trimită înregistrări video sau poze cu conținut sexual, pot discuta prin apel video sau îi poate cere copilului să se întâlnească fizic. 

Controlul și menținerea relației 

     Odată ce copilul s-a întâlnit fizic cu agresorul sau odată ce i-a trimis acestuia înregistrări video sau fotografii cu el însuși dezbrăcat sau în ipostaze intime, agresorul se va folosi de acestea pentru a menține relația cu copilul. Adesea, agresorul va învinovăți copilul și îi va crea impresia că el (copilul) este cel care l-a sedus. Incapabil să înțeleagă în mod corect dinamica relației dintre victimă și agresor, copilul va considera că este vina lui, va simți rușine și vinovăție și va evita prin orice mijloc să dezvăluie relația cu agresorul, de teama de a nu fi criticat. 

     Ca urmare a complexității acțiunilor agresorului, în articolul de față, ne-am ocupat într-o primă instanță de înțelegerea fenomenului grooming – ului în mediul online. Într-un articol ulterior vom aborda modalitățile de intervenție ca părinți pentru protejarea copiilor de prădătorii sexuali din mediul virtual. 

Bibliografie:  

Journal of Police and Criminal Psychology, 2023, Users of Online Child Sexual Abuse Material 

Schittenhelm, C., Kops, M., Moosburner, M. et al., 2025, Cybergrooming Victimization Among Young People: A Systematic Review of Prevalence Rates, Risk Factors, and Outcomes. Adolescent Res Rev 10, 169–200. https://doi.org/10.1007/s40894-024-00248-w 

Articol scris de Patricia Aramă, psiholog clinician, expert psiholog, specializată în evaluarea și expertiza psihologică judiciară a copiilor