Copiii care au trecut prin experiențe traumatice, cum ar fi abuzul sexual sau alte forme de violență, pot avea uneori reacții emoționale puternice și greu de înțeles pentru părinți. Un copil poate deveni brusc agitat sau speriat, poate începe să plângă fără un motiv evident, poate refuza să vorbească sau poate avea un comportament agresiv. Alteori poate părea absent, retras sau confuz. Sunt momente în care copilul spune că nu se simte bine sau că îi este frică, dar fără să poată explica exact de ce. Când este întrebat despre motivul supărării, poate răspunde adesea „nu știu” – și chiar să nu știe.  

Pentru părinți, aceste reacții pot fi tulburătoare, mai ales atunci când apar în situații care par sigure. De cele mai multe ori, părinții încearcă să liniștească copilul explicându-i că nu există niciun pericol sau încercând să îl convingă să se calmeze. Deși aceste reacții sunt bine intenționate, ele nu sunt întotdeauna suficiente. Copilul poate continua să fie speriat chiar și atunci când i se spune că este în siguranță. 

Este important să știm că aceste reacții sunt frecvente la copiii care au trecut prin experiențe traumatice. Ele nu înseamnă că un copil exagerează sau că încearcă să atragă atenția. În realitate, copilul nu alege să reacționeze astfel. Corpul lui reacționează automat, ca și cum pericolul ar fi prezent, chiar și atunci când de fapt este în siguranță. 

După o traumă, sistemul de alarmă al copilului poate rămâne foarte sensibil. Situații obișnuite pot declanșa reacții intense deoarece copilul poate retrăi, fără să își dea seama, senzații asociate cu experiența dureroasă. O voce ridicată, o atingere neașteptată sau o situație în care copilul se simte evaluat pot declanșa un val de anxietate sau blocaj emoțional. În astfel de momente, copilul nu are nevoie de explicații sau de corectare, ci în primul rând de ajutor pentru a se liniști și a se simți din nou în siguranță. Una dintre cele mai eficiente metode prin care părinții își pot ajuta copilul este folosirea tehnicilor de grounding. 

Groundingul înseamnă a ajuta copilul să se reconecteze cu prezentul și să simtă că este în siguranță ACUM. Aceste metode sunt simple și pot fi aplicate în viața de zi cu zi. Ele ajută copilul să treacă treptat din starea de alarmă într-o stare de calm și siguranță. 

Dezvoltarea abilităților de reglare emoțională este esențială pentru recuperarea copiilor traumatizați. Înainte de a putea vorbi despre experiențe care l-au afectat profund, copilul are nevoie să simtă că emoțiile lui pot fi tolerate și că există modalități prin care se poate liniști. 

Ce se întâmplă în interiorul copilului atunci când este copleșit 

Pentru un copil traumatizat, reacțiile emoționale intense apar frecvent și foarte repede. Părintele poate avea impresia că reacția apare din senin, însă în interiorul copilului se produce o activare puternică a sistemului de alarmă. Copilul poate simți o tensiune puternică în corp, respirația poate deveni mai rapidă, iar gândurile pot deveni confuze. Uneori copilul poate avea senzația că ceva rău urmează să se întâmple, chiar dacă nu există niciun pericol real. Alteori poate apărea o senzație greu de descris, pe care copilul o exprimă spunând doar că nu se simte bine. Unii copii devin foarte agitați în astfel de momente. Se mișcă mult, vorbesc repede sau pot avea izbucniri de plâns sau furie. Alți copii reacționează în mod opus și devin foarte tăcuți și retrași. Pot evita privirea sau pot părea că nu mai sunt atenți la ce se întâmplă în jur. 

Pentru copil, aceste stări pot fi înspăimântătoare deoarece apar brusc și par greu de controlat. Copilul poate simți că pierde controlul asupra propriilor reacții și poate deveni și mai speriat din acest motiv. Copiii traumatizați au nevoie în primul rând de siguranță și stabilizare emoțională. Stabilizarea este o condiție esențială pentru recuperare. Groundingul este una dintre cele mai simple și eficiente metode prin care părinții pot contribui la această stabilizare. 

Observarea lucrurilor din jur 

Una dintre cele mai simple modalități prin care părinții își pot ajuta copilul este să îl încurajeze să observe lucrurile din jur. Atunci când copilul este copleșit, atenția lui este adesea orientată spre senzația de pericol. Observarea mediului ajută copilul să revină treptat în prezent. 

Părintele poate vorbi calm, invitând copilul să privească în jur și să descrie ceea ce vede. Copilul poate fi încurajat să observe și să descrie cu voce tare obiectele din cameră, culorile sau detaliile din jur. Uneori este suficient ca părintele să înceapă el însuși să descrie ceea ce vede, pentru ca copilul să înceapă treptat să se conecteze la prezent. 

Pe măsură ce copilul observă lucrurile din jur, atenția lui se mută treptat de la senzația de pericol către realitatea actuală. Această schimbare poate reduce tensiunea și poate ajuta copilul să se stabilizeze. 

Folosirea simțului tactil 

Folosirea simțului tactil poate avea un efect stabilizator puternic asupra copiilor traumatizați. Atingerea unor obiecte familiare ajută copilul să simtă mai clar prezentul și să își recapete senzația de stabilitate. 

Mulți copii se liniștesc atunci când țin în mână o jucărie preferată sau o pătură moale. Alți copii preferă să strângă o minge antistres sau să atingă o suprafață netedă. Important nu este obiectul în sine, ci senzația de stabilitate pe care o oferă. Părintele poate încuraja copilul să observe cum se simte obiectul în mână, dacă este moale sau tare, cald sau rece, neted sau aspru. Această atenție asupra senzațiilor tactile ajută copilul să se conecteze cu momentul prezent. Pentru unii copii, simplul fapt că țin în mână un obiect familiar poate reduce tensiunea suficient cât să se poată liniști treptat. 

Conectarea la propriul corp 

Corpul joacă un rol esențial în reglarea emoțională. După traumă, copiii pot pierde uneori senzația de stabilitate corporală și pot simți o tensiune vagă sau o neliniște pe care nu o pot explica. 

Ajutând copilul să își simtă corpul, părintele îl ajută să se stabilizeze. Copilul poate fi ghidat să observe senzațiile simple, cum ar fi contactul picioarelor cu podeaua sau sprijinul spatelui pe scaun. Uneori, simpla atenție acordată acestor senzații poate reduce tensiunea. Copilul poate fi încurajat să apese picioarele în podea sau să împingă palmele într-o suprafață solidă. Aceste mișcări simple transmit corpului senzația de stabilitate și control. Pentru mulți copii traumatizați, corpul se liniștește mai repede decât gândurile. 

Respirația  

Respirația poate ajuta copilul să se liniștească, mai ales atunci când este făcută împreună cu părintele. Copilul se poate orienta mai ușor după ritmul respirației adultului decât după instrucțiuni verbale. 

Părintele poate respira încet și poate spune calm să respire împreună. Ritmul lent și constant transmite copilului senzația de siguranță. Nu este nevoie ca respirația să fie foarte profundă. Este suficient ca respirația să devină puțin mai lentă și mai regulată. 

Prezența calmă  

Uneori, cel mai important ajutor pe care îl poate primi copilul este prezența calmă a părintelui. Copiii traumatizați se liniștesc adesea prin relație. Tonul vocii, ritmul vorbirii și apropierea fizică transmit copilului informații despre siguranță la un nivel profund. 

Chiar și atunci când nu spune multe lucruri, părintele poate transmite siguranță prin simplul fapt că rămâne lângă copil. Copilul are nevoie să simtă că nu este singur în momentele dificile. Pentru mulți copii traumatizați, prezența calmă a părintelui este cea mai importantă formă de liniștire. 

Când tehnicile nu funcționează imediat 

Este important ca părinții să știe că tehnicile de grounding nu funcționează întotdeauna imediat. Uneori copilul poate rămâne agitat o perioadă de timp chiar și atunci când părintele îl ajută. Acest lucru nu înseamnă că părintele face ceva greșit. Uneori corpul copilului are nevoie de mai mult timp pentru a se liniști. În aceste momente, cel mai important lucru este ca părintele să rămână calm și prezent. Chiar dacă copilul nu se liniștește imediat, prezența părintelui contribuie la construirea unui sentiment de siguranță pe termen lung. 

Groundingul nu este doar o metodă pentru momentele dificile. Folosit în mod repetat, el îl ajută pe copil să învețe că emoțiile pot fi suportate și că există modalități prin care se poate liniști. În timp, copilul începe să recunoască mai repede momentele în care devine copleșit și poate învăța să folosească singur unele dintre aceste metode. Acest proces durează, dar fiecare experiență în care copilul se liniștește cu ajutorul părintelui contribuie la construirea sentimentului de siguranță. 

Copiii care au trecut prin abuz sau violență pot avea reacții emoționale intense chiar și atunci când sunt în siguranță. Aceste reacții sunt normale după traumă și nu înseamnă că un copilul exagerează sau că este prea sensibil. 

Tehnicile de grounding îi pot ajuta pe părinți să își sprijine copilul în momentele dificile. Observarea lucrurilor din jur, folosirea simțului tactil, conectarea la propriul corp, respirația și prezența calmă a părintelui pot reduce tensiunea și pot crește sentimentul de siguranță. 

Cu timpul, copilul învață că emoțiile pot fi suportate și că există modalități prin care se poate liniști. Această experiență este un pas important în procesul de vindecare. 

Bibliografie:  

Bath, H. (2008). The three pillars of trauma-informed care. Reclaiming Children and Youth, 17(3), 17–21. 

Briere, J., & Scott, C. (2015). Principles of trauma therapy: A guide to symptoms, evaluation, and treatment (2nd ed.). Sage Publications. 

Articol realizat de Diana Munteanu, psiholog clinician & psihoterapeut, Centrul Barnahus