„De ce sunt aici?”

Probabil că este prima întrebare care îți vine în minte atunci când afli că urmează să mergi la psiholog. Unii copii ajung la psiholog pentru că:

• s-a întâmplat ceva care i-a speriat sau i-a rănit;
• au fost martori la ceva greu de înțeles sau înfricoșător;
• adulții vor să se asigure că sunt în regulă;
• se simt triști, furioși, confuzi sau singuri și nu știu cum să spună ce simt.

Poate ai auzit cuvinte care par complicate și te-au speriat, cum ar fi „raport”, „ședințe”, „evaluare” și te-ai întrebat dacă ai făcut ceva greșit sau dacă este ceva în neregulă cu tine. Uneori, când trecem prin momente grele sau când adulții vor să ne ajute, e nevoie să vorbim cu un psiholog. Adevărul este că niciunul dintre aceste cuvinte nu trebuie să te sperie.
Sunt doar moduri prin care oamenii mari încearcă să afle cum te simți, ce ai trăit și cum pot avea mai bine grijă de tine. Este dreptul tău să fii ascultat/ă și sprijinit/ă.

Poate că a fost alegerea ta să vii aici sau poate că adulții au decis asta pentru tine. Chiar dacă nu ai ales tu să ajungi aici, este important să știi că acest spațiu este despre tine. Psihologul nu este aici să te certe, să te „testeze” sau să te forțeze în vreun fel. Este aici ca să înțeleagă prin ce treci și să descopere cum te poate ajuta.

Ce este evaluarea psihologică?

Evaluarea psihologică înseamnă că psihologul te cunoaște, te ascultă și încearcă să înțeleagă:

• ce gândești;
• ce simți;
• cum reacționezi în anumite situații;
• cum funcționezi în viața de zi cu zi (acasă, la școală, cu alți oameni).

Este ca și cum ar construi un puzzle despre tine, despre felul în care ești tu ca persoană, cu toate emoțiile, gândurile și comportamentele tale. Nu este un examen. Nu există răspunsuri greșite sau corecte.

Uneori, evaluarea înseamnă:

• să răspunzi la întrebări despre viața ta;
• să desenezi, să alegi din imagini, să povestești ce vezi;
• să faci teste scrise sau jocuri care îl ajută pe psiholog să înțeleagă cum funcționează mintea ta;
• să vorbești despre cum te simți, ce te deranjează, ce îți place sau ce te sperie.

Totul este confidențial. Asta înseamnă că psihologul nu va spune altora ce povestești, decât dacă este necesar pentru siguranța ta – și chiar și atunci, va discuta cu tine mai întâi. Tu vei fi primul/a care va afla despre faptul că psihologul trebuie să dezvăluie altor adulți anumite lucruri și vei putea pune întrebări despre asta, ca să poți înțelege motivul.

Uneori, evaluarea are legătură cu o situație care s-a întâmplat: un conflict în familie, o experiență traumatizantă sau o suspiciune de abuz. Atunci, psihologul va fi atent și blând, pentru ca tu să poți vorbi despre ce ai trăit, în ritmul tău, fără să te simți forțat/ă.

Ce este consilierea psihologică?

După ce psihologul te-a cunoscut și a înțeles cum gândești, ce simți și cum funcționează mintea ta, s-ar putea să începeți un drum împreună care se numește consiliere psihologică și care poate dura mai mult sau mai puțin.

Consilierea înseamnă:

• să vorbești despre ce ți s-a întâmplat sau ce simți;
• să înveți să recunoști emoțiile care uneori par prea multe de dus;
• să găsești moduri noi de a te înțelege pe tine și de a face față lucrurilor grele;
• să ai un loc sigur unde poți fi tu, fără să te prefaci, fără să te rușinezi, fără să fii judecat.

În consiliere:

• poți plânge sau poți râde. Poți spune „nu vreau să vorbesc despre asta acum”.
• poți vorbi despre lucruri pe care nu le-ai spus niciodată cuiva.
• poți descoperi că durerea începe să se simtă mai mică atunci când e rostită.

Psihologul te ascultă. Nu te întrerupe. Nu îți spune „ai greșit”. Nu te întreabă „de ce ai făcut asta?”. Te ajută să înțelegi de unde vin anumite reacții, să nu te mai învinovățești și să îți recapeți încrederea în tine.

Cum se leagă evaluarea și consilierea?

Evaluarea este începutul. Este etapa în care psihologul te cunoaște și adună informații despre tine, pentru a înțelege cum te poate ajuta cel mai bine. Consilierea este parcursul pe care îl puteți face împreună, în timp, pentru a-ți regăsi echilibrul și a te simți în siguranță.

Uneori, copiii vin doar pentru evaluare (de exemplu, când este nevoie de o opinie profesională pentru instanță sau autorități). Alteori, evaluarea este urmată de consiliere, mai ales dacă psihologul observă că ai nevoie de sprijin emoțional constant.

Ce mai trebuie să știi:

Poți avea încredere în tine. Ești mai puternic(ă) decât crezi.

Nu e vina ta, dacă cineva te-a rănit.

Este curaj să spui ce simți, nu slăbiciune.

Psihologul este de partea ta. Nu e acolo să te schimbe, ci să te însoțească.

Bibliografie:

Cohen, J. A., Mannarino, A. P., & Deblinger, E. (2017). Treating trauma and traumatic grief in children and adolescents (2nd ed.). New York: Guilford Press.

Landreth, G. L. (2012). Play therapy: The art of the relationship (3rd ed.). New York: Routledge.

Child Mind Institute. (2020). Child therapy: What it is and how it works.

Articol realizat de Diana Munteanu, psiholog clinician & psihoterapeut, Centrul Barnahus