Pentru specialiști
DEZVĂLUIREA DE CĂTRE COPII A ABUZULUI
Abuzul sexual este cel mai sub – raportat dintre toate formele de abuz și cel mai dificil de „detectat” (comparativ cu neglijarea copilului și violența domestică sau abuzul fizic care prezintă semne care pot fi identificate de persoanele din jurul copilului și al familiei).
Studiile ne arată că 33% dintre adulți nu dezvăluie niciodată abuzul sexual pe care l-au suferit de-a lungul copilăriei.
Factori care influențează dezvăluirea abuzului:
Ne vom folosi în înțelegerea modului în care este luată decizia de a dezvălui abuzul, de Modelul lui Collin – Vezina (2015):
- La nivel intra – personal pot acționa următorii factori: internalizarea responsabilității (sentimente de vină, rușine, responsabilizare, teama de a nu-i dezamăgi pe ceilalți și sentimentul de a fi defect sau stricat, de a fi ceva în neregulă cu propria persoană); mecanisme de auto – protecție (minimizarea abuzului, pierderea încrederii în ceilalți, amintiri reprimate); dezvoltare psihologică insuficientă (înțelegerea insuficientă a aspectelor sexuale, confuzie cu privire la situația de abuz, lipsa mijloacelor de a dezvălui);
- La nivel relațional: violență și disfuncționalități la nivel de familie (sentimentul copilului de a nu fi în siguranță, teama de repercusiuni, protejarea celorlalți și auto – sacrificiul); dinamici legate de putere (manipulare, amenințări, legea tăcerii, multiple aspecte ale relației cu agresorul); conștiința consecințelor (schimbări în felul în care este perceput de ceilalți, teama de consecințe, evitarea implicării autorităților); un sistem social fragil (persoane cărora le poate dezvălui abuzul sau care pot sprijini copilul);
- La nivel socio – cultural: stigma socială (teama de a nu fi judecat ca fiind homosexual, cu probleme psihice, promiscuu); tabuuri legate de sexualitate (lipsa de cunoștințe); lipsa informării la nivel social sau accesul la servicii; specificul perioadei în care trăiește copilul d.p.d.v. cultural și istoric.
Procesul dezvăluirii se desfășoară conștient și planificat și putem asista la trei dinamici:
- Păstrarea activă a informației (copilul nu dorește să se afle, neagă atunci când este întrebat, sau dacă povestește, obligă persoana să păstreze secretul);
- „Oala sub presiune” (copilul este ambivalent și resimte distres – costul păstrării secretului, sau dezvăluie abuzul în mod neintenționat);
- Dezvăluirea intenționată (copilul dezvăluie unei persoane în care are încredere)
Pentru copiii de vârstă școlară și pentru copiii de vârstă mai mare, factorii care influențează dezvăluirea țin de: relația cu agresorul (necunoscut sau din familie sau mediul apropiat); sentimentul responsabilității (de a fi acceptat abuzul și de a fi luat parte la el cu acordul lui); teama de consecințe pentru el și cei apropiați.
În ceea ce privește retragerea afirmațiilor după ce a fost făcută o dezvăluire inițială a abuzului, studiile ne arată că copiii sunt mai înclinați să-și retragă afirmațiile dacă: abuzatorul este un membru al familiei, copilul are vârsta sub zece ani, părintele non – abuzator sprijină puțin sau deloc copilul în afirmațiile făcute și este reticent în a crede copilul, copilul este culpabilizat sau amenințat cu privire la menținerea afirmațiilor privitoare la abuz, copilul sau persoanele de îngrijire ale acestuia mențin legătura cu agresorul.
Sursa: Conducting Interviews with Child Victims of Abuse and Witnesses of Crime. A Practical Guide, Mireille Cyr, Ed. Routledge
Articol scris de: Patricia Aramă, psiholog clinician