Grooming-ul sexual se referă la acțiunile sau comportamentele agresorului manifestate cu intenția conștientă de a stabili o conexiune emoțională cu minorul, sau uneori, cu familia minorului. Scopul acestor comportamente ține de inducerea încrederii copilului în agresor și crearea unei relații apropiate cu acesta, cu scopul final de a-l abuza sexual. Grooming- ul poate avea loc în orice tip de context – fizic sau on – line, iar metodele de manipulare sunt adaptate de agresor mediului în care stabilește relația cu copilul. Procesul de grooming cel mai adesea presupune creare treptată a unei relații de apropiere cu copilul, folosindu-se în acest scop de diverse tehnici, acțiuni sau obiecte: cadouri, complimente, împărtășirea de secrete sau informații intime.

După cum spuneam mai sus, agresorul utilizează o serie de tehnici în exercitarea procesului de manipulare de tip grooming:

► Oferirea de atenție și cadouri copilului: agresorul poate face apel la această tehnică, pe de o parte, pentru a crea impresia copilului că este special, că este valoros în percepția agresorului și că relația cu agresorul este una specială, iar, pe de cealaltă parte, pentru a crea impresia copilului de „îndatorare” și de a oferi ceva la schimb.

Spre exemplu, agresorul poate oferi copilului diverse cadouri, obiecte care știe că îi fac plăcere și poate cere „la schimb” îmbrățișări sau săruturi.

►Izolarea copilului: agresorul caută să creeze un tip special de relație cu copilul și să îl îndepărteze pe acesta de persoanele suport sau persoanele de îngrijire; scopul ține de a se asigura că are acces neîngrădit la copil, pe de o parte, iar pe de cealaltă parte, se asigură că copilul nu va avea cui să dezvăluie abuzul sau în cine să se încreadă pentru a dezvălui.

Spre exemplu, poate crea copilului sau adolescentului falsa impresia că sunt prieteni, că își împărtășesc reciproc lucruri intime din viețile lor și că agresorul, spre deosebire de părinți, alte persoane de îngrijire sau prieteni, îl înțelege cu adevărat și îi este alături cu adevărat.

► „Secretizarea” relației: prin comportamentele, gesturile și lucrurile spuse copilului, agresorul caută să se asigure că acesta nu va dezvălui abuzul sexual; fie poate crea copilului falsa impresie de relație specială și secretă dintre ei doi, fie îi poate crea copilului percepții eronate cu privire la ceea ce se poate întâmpla dacă se află despre relația dintre ei doi: fie nu va fi crezut, fie va fi culpabilizat de persoanele din jur, fie va fi luat din familia sa și dus într-o casă de copii etc.

►Violarea și transgresarea treptată a granițelor, concomitent cu desensibilizarea copilului la situația de abuz: în cazul procesului de grooming, cel mai adesea, agresarea copilului nu are loc printr-o constrângere și forțare fizică intempestivă, ci gesturile intime, sexuale, agresorul le manifestă treptat, cu scopul de a nu speria copilul și de a nu-și diminua astfel șansele de a-l agresa; manifestând treptat gesturi de afecțiune față de copil (inițial doar sub forma îmbrățișărilor, sau a-l ține de mână pe copil), agresorul se asigură că, treptat, desensibilizează copilul cu privire la acceptarea treptată de gesturi și comportamente sexuale.

Spre exemplu, la începutul procesului de grooming, agresorul poate doar să îmbrățișeze copilul, ulterior îi poate cere acordul să îl sărute pe gură sau pe altă parte a corpului, pentru ca în final să se ajungă să solicite copilului să performeze diverse acte sexuale.

► Exploatarea nevoilor și a vulnerabilităților copilului: agresorii sexuali sunt maeștri în a recunoaște copiii care sunt vulnerabili într-un fel sau altul (la nivel emoțional, familial, social) și în a recunoaște și exploata nevoile copilului. Din punct de vedere statistic, copiii care sunt cei mai predispuși să fie agresați sexual nu dispun de un suport social solid în jurul lor, sunt adesea neglijați sau abuzați fizic sau emoțional de către persoanele de îngrijire, sunt izolați social, prezintă carențe la nivel intelectual, emoțional, sau lipsuri materiale.

Spre exemplu, agresorii sexuali pot intra în relație cu copii lipsiți de figura paternă, copii cu care tatăl biologic nu a menținut legătura, sau, din diverse alte motive, nu a fost alături de copil, de-a lungul creșterii acestuia. Agresorii sexuali exploatează această nevoie și carență emoțională identificate la copil și în mod conștient, încearcă să îi creeze copilului falsa impresie și percepție că pot fi figuri paterne în viața acestuia.

► Inducerea vinovăției: pentru a se asigura că minorul nu va dezvălui abuzului sexual, agresorii se folosesc adesea de manipularea și inducerea copilului a falsei percepții că singur a decis să ia parte la actele sexuale cu suspectul. Manipularea merge uneori și mai departe de atât, atunci când agresorii induc copilului că el a fost cel care l-a sedus pe agresor și nu invers. De altfel, acest tip de explicații și justificări sunt adesea întâlnite în declarațiile oferite de suspecți în fața organelor de cercetare. Inducerea vinovăției este posibilă întrucât agresorul exploatează și profită de lipsa de experiență de viață a copilului, de capacitățile lui limitate de înțelegere completă și adecvă a procesului de grooming și manipulare a cărui victimă a fost.

Spre exemplu, inducerea vinovăției poate fi făcută de către agresor în relație cu o victimă adolescentă, creând confuzie acesteia cu privire la dorința și consimțămtul reale de a se implica în acte sexuale, spunându-i că și ea a dorit să se implice în acte sexuale sau că s-a îmbrăcat în așa fel încât să îl incite pe agresor.

► Utilizarea tehnologiei și a platformelor de comunicare on – line: mai ales în perioada actuală, o mare parte dintre situațiile de agresiune sexuală se produc prin abordarea victimei de către agresor în mediul on – line. Știut fiind faptul că cel mai adesea părinții nu au acces la aplicațiile utilizate de copii și adolescenți, agresiunile pot fi mai dificil de depistat. În mediul on line, agresorul își poate oferi o altă identitate, poate convinge minorul că are o altă vârstă decât cea reală și poate conversa cu minorul de atât de multe ori, pe subiecte care sunt familiare minorului, încât să îi câștige treptat încrederea și să îl convingă fie să îi trimită fotografii sau înregistrări video cu conținut sexuale, fie să se întâlnească cu agresorul în realitate.

Bibliografie:

1. What is Sexual Grooming, adresa web https://www.webmd.com/sex/what-is-sexual-grooming;
2. Grooming, adresa web https://www.childsafety.gov.au/about-child-sexual-abuse/grooming
3. What is Sexual Grooming, adresă web https://www.ceopeducation.co.uk/parents/articles/What-is-sexual-grooming/

Articol scris de Patricia Aramă, psiholog clinician