Secretele devin o temă terapeutică importantă în cazurile de abuz asupra copilului. Câteodata copilul refuză să vorbească despre abuz pentru că i s-a spus că acesta este un secret care trebuie să rămână numai între el și abuzator, fie în familie. De aceea este important să le explicăm copiilor ce înseamnă “secretul bun” și “secretul rău”.

Unul dintre cele mai mari obstacole în a-i determina pe copii să descrie prin ceea ce au trecut este faptul că abuzul a fost în cele mai multe cazuri ținut secret și asociat cu rușinea și amenințările.

Ex. “Diana a ținut secret abuzul la care a fost supusă de către tatăl său timp de 12 ani. Acesta o amenința că dacă spune ceva atunci el va abuza și de surorile ei. De la 6 ani la 18 ani a ținut secret ce se întâmpla între ea și tatăl său. Totul a fost dezvăluit că de fapt el abuza în același timp și de surorile ei.”

“Irina a ținut secret abuzul tatălui vitreg trei ani până când bunica sa a observat anumite schimbări în dispoziția ei. Amenințările cu bătaia și cu faptul că îi omoară mama au determinat-o să țină secretul.”

      O poveste despre secretele bune și cele rele poate ajuta copilul. Secretele bune sunt tentante, chiar este bine să-i faci o surpriză mamei sau cuiva drag cumpărându-i un cadou și ținându-l secret până la ziua lui. Secretele rele însă îți pot da coșmaruri, te pot speria și îngrijora. Copiii nu ar trebui să țină astfel de secrete. Ele trebuie spuse unui adult, chiar dacă a promis că nu îl va spune nimănui, altfel ele vor fi greu de uitat și teama nu va dispărea.

Există posibilitatea ca unii copii să nu simtă rușine sau vină, ei ar putea pur și simplu să hotărască faptul că nu au despre ce vorbi. În acest caz nu trebuie să insistăm să ne vorbească. Terapeutul în astfel de cazuri le poate spune ce știe sau ce i s-a raportat de la investigațiile poliției sau din alte surse.

Bibliografie:

„Proceduri de lucru pentru recuperarea psiho-socială a copilului victimă – Ghid pentru profesioniști”, Asociația Salvați Copiii Iași, septembrie 2015;