Orice copil poate fi în risc de a fi abuzat sexual, indiferent că este fată sau băiat. De cele mai multe ori, abuzatorul este o persoană cunoscută: un membru al familiei, o cunoștință, un prieten sau altcineva care a pus ochii pe copil, cum ar fi un profesor sau un antrenor.

Unii copii pot fi, însă, mai expuși riscului de a fi abuzați sexual față de alții. E bine să cunoaștem care sunt factorii care cresc acest risc, astfel încât să ne putem proteja copiii și să îi învățăm și pe ei cum să își poarte de grijă.

Mediul familial joacă un rol primordial în stabilitatea emoțională a copilului și, de aceea, este esențial ca figurile parentale să îi asigure acestuia un mediu liniștit, în care să se simtă în siguranță, ascultat, iubit, important. Un mediu stresant, în care părinții nu sunt disponibili pentru copil, din cauza diverselor probleme care îi copleșesc, îl poate face pe cel mic vulnerabil în fața unui adult care îi promite siguranță și stabilitate, dar care poate avea intenții ascunse. Totodată, comunicarea deficitară dintre părinte și copil slăbește legătura firească dintre aceștia și îl face pe copil să se izoleze și să evite să împărtășească aspecte importante din viața lui, inclusiv un posibil abuz sexual, pe care cel mai probabil îl va păstra secret din teama de a fi judecat, respins sau din dorința de a-și proteja părintele. În mediile familiale în care există violență domestică, copiii sunt mult mai predispuși să sufere și abuzuri sexuale din partea unui membru al familiei, dat fiind faptul că, în astfel de familii întâlnim adesea mai multe forme de abuzuri (emoțional, psihologic și fizic) și mai multe probleme psihologice, cum ar fi consum de alcool sau droguri și diferite tipuri de tulburări de personalitate.

Copiii care au o stimă de sine scăzută au mare nevoie de afecțiune și acceptare și tocmai de aceea pot fi mai vulnerabili în fața ofertelor de admirație, atenție și cadouri. Cu cât se simt mai lipsiți de valoare, cu atât trec cu vederea mai mult importanța de a stabili propriile limite și de a fi tratați cu respect de ceilalți.

Accesul nelimitat la tehnologie, fără a fi monitorizat într-un fel sau altul, poate crea oportunități pentru cei care urmăresc să abuzeze de încrederea copiilor în scopuri personale. Timpul petrecut în spațiul online se poate transforma, astfel, într-un abuz înfiorător prin care agresorul șantajează copilul pentru a-i oferi satisfacții de ordin sexual.

Copiii care fac parte din comunitatea LGBTQ+ sau se află în proces de a-și înțelege identitatea sexuală și/sau de gen experimentează deseori sentimente de izolare și de înstrăinare față de cei de vârsta lor. Simt multă teamă și nesiguranță și se văd mai degrabă ca outsideri, fără suport social. Un agresor s-ar putea folosi cu ușurință de această vulnerabilitate, convingând copilul că el este singura persoană care îi înțelege și îi acceptă așa cum sunt. Din cauza numeroaselor mituri privind abuzul sexual și orientarea sexuală, copilul se va feri să dezvăluie abuzul suferit, cu atât mai mult cu cât îi este teamă să se deschidă în fața părinților cu privire la sexualitatea lor.

Educația precară cu privire la limite este un factor de risc semnificativ în fața expunerii la abuzul sexual. Copiii care nu au o înțelegere clară a ceea ce înseamnă limite sănătoase nu vor putea distinge între comportamentele potrivite și cele nepotrivite. Ar putea să nu înțeleagă atunci când cineva le-a invadat spațiul personal sau când ei au invadat spațiul intim al celorlalți și, prin urmare, să nu înțeleagă ce anume constituie un abuz. Astfel, acești copii sunt mai predispuși în a nu dezvălui un abuz sexual pe care l-au suferit și, totodată, mai înclinați să manifeste comportamente neadecvate care pot atrage atenția unor potențiali agresori.

Copiii care prezintă anumite dizabilități ajung să fie mai des victime ale abuzurilor sexuale, din cauza faptului că aceștia au mai multă nevoie de îngrijire, sunt mai dependenți de ceilalți și au o nevoie mai mare de a fi acceptați. Dacă prezintă limitări fizice, acești copii pot scăpa mai greu din anumite situații abuzive. De asemenea, dacă abilitatea lor de a comunica este afectată semnificativ, ei nu vor putea dezvălui un eventual abuz sexual prin care au trecut.

O parte importantă a grooming-ului (strategie folosită frecvent de agresori pentru a se apropia de potențialele victime) este aceea de a le izola mai întâi de ceilalți. Singurătatea pe care un copil neglijat o resimte adesea ar putea ușura munca unui agresor. Copilul căruia nu i se oferă afecțiune suficientă sau care este lăsat singur în mod repetat este un copil deja izolat și lipsit de suportul celor dragi, la care un potențial agresor poate ajunge foarte ușor.

Copiii care au fost deja victimele unui abuz sexual anterior prezintă un risc mai mare de a fi revictimizați, dacă nu primesc suportul necesar pentru a se recupera în urma traumei suferite. Dacă nu au fost luate măsuri cu privire la abuzul sexual pe care l-a îndurat, este probabil ca minorul/a să se afle încă într-un mediu riscant, care permite continuarea abuzului (de exemplu, acasă sau la școala pe care o frecventează).

Bibliografie:

11 Factors That Increase the Risk of Child Sexual Abuse (saprea.org)

Sexual abuse | NSPCC