Abuzul și neglijarea sunt experiențe cu potențial traumatic pentru copii și adolescenți, cu efecte multiple în sfera emoțională, comportamentală și socială. O consecință a acestor evenimente este instalarea depresiei. Fie că este vorba despre un episod izolat, fie că depresia se extinde pe o perioadă mai lungă de timp, această afecțiune are impact asupra vieții copilului.

Conform Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, tulburările depresive sunt caracterizate prin „prezența unei stări de dispoziție triste, de vid interior sau iritabile, acompaniată de modificări somatice și cognitive care afectează în mod semnificativ capactitatea de a funcționa a individului”.

Semne care pot indica prezența depresiei la copii și adolescenți:

• Sentimente de tristețe și/sau de gol interior: uneori copilul spune că este trist, plânge sau îl vezi că are o mimică tristă; alteori nu vorbește despre asta sau spune că nu simte nimic, dar poți observa că nu se mai bucură ca înainte, este mereu absent, pierdut în gânduri;
• Dispoziție iritabilă și/sau accese de furie: tristețea poate fi deseori mascată de iritabilitate sau furie, din cauza faptului că minorul nu realizează ceea ce se întâmplă cu el, ce simte cu adevărat; astfel, te poate respinge, refuză să vorbească cu tine, izbucnește parcă din orice, țipă sau chiar lovește, reacționează exagerat față de o vorbă sau față de o situație;
• Stimă de sine scăzută: nu are încredere în el, îi pasă prea mult de părerile celorlalți, se compară adesea cu alții, se consideră inferior, vorbește despre el într-un mod negativ, acceptă cu greu complimente, are îndoieli, îi este frică să greșească, îi lasă pe ceilalți să îl trateze urât și preferă să le facă pe plac;
• Retragere socială: observi că a început să se izoleze, să evite ieșirile cu prietenii, să petreacă tot mai puțin timp cu familia; de multe ori, preferă mai degrabă să stea singur decât să se implice în activități cu alții;
• Scăderea interesului sau a plăcerii pentru activități: de la un timp, nu se mai distrează așa cum o făcea înainte, nu se mai bucură de activități care obișnuiau să îi placă, a renunțat la hobby-uri de care era interesat sau este mai puțin motivat să le practice;
• Lipsă de speranță: îl vezi mai pesimist, se gândește numai la scenarii negative, vorbește despre un viitor sumbru și nu reușește să mai vadă partea plină a paharului;
• Performanță scăzută la școală: a început să ia note mici sau care sunt sub nivelul lui anterior, nu mai este atent la ore, greșește adesea, pare distras;
• Schimbări în obiceiurile alimentare: copilul sau adolescentul mănâncă mai mult sau mai puțin decât mânca înainte; ai remarcat o creștere sau o scădere în greutate în ceea ce îl privește;
• Sentimente de vinovăție și rușine: se simte vinovat pentru orice, chiar și atunci când nu este el cel responsabil; adesea, intensitatea sentimentelor de vinovăție și de rușine este mult prea puternică decât te-ai aștepta în mod normal într-o anumită situație;
• Lipsa energiei și a motivației: nu se mai implică la fel de mult în activități, parcă nu-l mai atrage nimic sau nu vede sensul să inițieze anumite planuri sau să se țină de ele; este mereu obosit și preferă să stea în pat sau singur;
• Disconfort fizic: acuză din ce în ce mai des dureri de burtă sau de cap, este obosit mai mereu, nu se simte bine fizic, în ciuda absenței problemelor medicale;
• Probleme de somn: a început să doarmă mai mult decât în mod obișnuit sau, din contră, doarme mult mai puțin;
• Gânduri și/sau tentative de suicid: vorbește obsesiv despre moarte, spune că oamenilor le-ar fi mai bine fără el sau că ar vrea să nu mai existe, se rănește intenționat sau consumă droguri, încearcă să își ia viața.

! Semnale de alarmă care indică nevoia de a apela urgent la un specialist:

1. Copilul petrece aproape tot timpul singur, este extrem de retras și de trist.
2. Copilul consumă excesiv alcool, droguri sau petrece timp cu anturaje dubioase.
3. Copilul este obsedat de ideea de moarte sau suicid.
4. Copilul amenință că se omoară, se rănește intenționat sau a încercat să se sinucidă.

Cum să ajuți un copil cu depresie:

1. Informează-te cu privire la semnele depresiei.
2. Ascultă fără să judeci.
3. Învață-l strategii de relaxare.
4. Pregătește-i mese sănătoase.
5. Încurajează-l să facă sport zilnic.
6. Îndeamnă-l să socializeze.
7. Stabilește reguli sănătoase acasă.
8. Găsește oportunități să îl apreciezi.
9. Practică activități plăcute cu el.
10. Nu intra în panică dacă îți spune că vrea să moară.
11. Caută ajutor de specialitate: psiholog, psihiatru.
12. Ai grijă de propria sănătate.

Ce îi poți spune copilului tău cu depresie:

„E ok să te simți așa.”

„Sunt aici, dacă vrei să vorbim despre asta.”

„E ok să iei lucrurile mai ușor.”

„Vom trece peste asta împreuna, încetul cu încetul.”

„Nu e nevoie să te prefaci că ești bine. E ok să spui sincer ce simți.”

„Aș vrea să știi că nu ești singur.”

„Hai să găsim o cale sănătoasă prin care să gestionezi ce simți.”

„Starea ta e importantă pentru mine.”

„Sunt mândră de tine că vorbești despre cum te simți.”

„Pot să fac ceva să te simți mai bine?”

„Te iubesc!”

Ce să NU îi spui copilului tău cu depresie:

„E totul doar în capul tău.”

„Exagerezi.”

„Ieși odată din starea asta.”

„Alții pățesc lucruri mult mai grave.”

„Nu te mai plânge.”

„Vei fi pedepsit dacă mai continui așa.”

„Mă superi.”

„Ești atât de dificil.”

„Tu doar vrei atenție.”

„Este vina ta.”

Un diagnostic psihiatric poate fi stabilit doar de către un medic psihiatru. Articolul de față reprezintă doar un material cu rol informativ pentru părinți/ adulți care intră în contact cu minori despre care există suspiciuni că ar fi putut fi expuși unor situații de abuz și asupra cărora sunt observate semne ce pot indica simptome depresive.

Bibliografie:

American Psychiatric Association, DSM-5, Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, Text revizuit, Editura Callisto, 2024;

https://www.nami.org/depression-disorders/5-things-you-can-do-to-help-your-child-with depression/

https://www.choosingtherapy.com/how-to-help-a-child-with-depression/

https://www.nspcc.org.uk/keeping-children-safe/childrens-mental-health/depression-anxiety-mental-health/

Articol realizat de Diana Munteanu, psiholog clinician & psihoterapeut, Centrul Barnahus