Pentru copii

Cum învățăm să spunem „nu” și să ne setăm limitele?

Copiii au dreptul să se simtă în siguranță, respectați și ascultați. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le pot învăța este cum să spună „nu” și cum să își stabilească limite clare în interacțiunile cu cei din jur. Aceste abilități îi ajută nu doar să evite situațiile periculoase, ci și să își dezvolte încrederea în sine și respectul față de propria persoană.

Ce înseamnă să spui „NU”?

Să spui „nu” nu înseamnă doar să refuzi un lucru. Înseamnă să îți exprimi dorințele și să îți protejezi sentimentele atunci când ceva te face să te simți inconfortabil. Copiii trebuie să știe că au dreptul să spună „nu” în multe situații, chiar dacă vorbim despre lucruri simple, cum ar fi să împartă jucării sau despre situații mai serioase, precum atingerea corporală sau comportamentele nepotrivite ale altora.

Când un copil învață să spună „nu”, el înțelege că:

  • Are control asupra propriului corp – nimeni nu ar trebui să îl atingă, să îl îmbrățișeze sau să îl forțeze să facă ceva ce nu își dorește.
  • Vocea lui contează – indiferent de vârstă, părerile și dorințele sale sunt importante și trebuie respectate.
  • E în regulă să refuze – chiar și atunci când este vorba despre prieteni, rude sau adulți, un copil trebuie să simtă că este perfect normal să spună „nu” dacă ceva îl face să se simtă rău sau speriat.

Cum îți setezi limitele

Setarea limitelor înseamnă să îi înveți pe ceilalți ce este acceptabil pentru tine și ce nu. Acest lucru este foarte important, mai ales pentru copii, care sunt adesea supuși presiunii de a se conforma dorințelor celorlalți.

Iată câteva metode prin care copiii pot învăța să își stabilească limitele:

  1. Vorbește despre sentimentele tale: Învățând să îți exprimi deschis sentimentele, poți explica mai ușor de ce nu ești confortabil cu anumite lucruri. De exemplu: „Nu vreau să mă joc acum” sau „Nu mă simt bine să fac asta”.
  2. Exersează refuzul: Spune-i copilului că poate exersa în situații sigure cum să refuze politicos, dar ferm. Prin joacă, părinții îi pot crea scenarii în care copiii învață cum să spună „nu” fără a se simți vinovați.
  3. Nu te teme de ce vor crede ceilalți: Mulți copii se tem că vor fi excluși dacă refuză să facă ceea ce li se cere. Îi poți explica copilului că prietenii adevărați îi vor respecta limitele și că nu trebuie să facă ceva doar pentru a-i mulțumi pe ceilalți.
  4. Spune „nu” comportamentelor nepotrivite: Fie că este vorba de bullying, atingerea nedorită sau chiar glume care îl fac să se simtă prost, copilul trebuie să știe că poate refuza astfel de comportamente și că este important să vorbească cu un adult dacă se simte în pericol.

 

Cum reacționăm când ne simțim constrânși?

Există situații în care copiii pot simți că nu au opțiunea de a spune „nu”. De exemplu, atunci când cineva le spune că „așa trebuie” sau că „nu vor mai fi prieteni” dacă nu fac ceea ce li se cere. În aceste momente, este esențial să știe că:

  • E în regulă să pleci dintr-o situație care nu îți place – dacă te simți forțat să faci ceva, ar trebui să pleci din acea situație și să cauți ajutor de la un adult de încredere.
  • Poți cere ajutor – dacă cineva insistă să faci ceva ce nu îți place, cere ajutorul unui adult sau unui prieten în care ai încredere.

A învăța să spui „nu” și să îți setezi limitele este o abilitate esențială care îi va proteja pe copii de situații periculoase și de presiuni neadecvate. Prin sprijinul adulților și prin educație constantă, copiii pot deveni mai conștienți de drepturile lor, mai puternici în fața presiunilor și mai capabili să se apere atunci când este nevoie.

 

 

Bibliografie:

Svensson, B., 2000, „Victims and perpetrators on sexual abuse and treatment”, Save the Children Sweden.

 

Articol realizat de Ramona Cîrcu, coordonator activități